ORDINULUI CONSILIERILOR JURIDICI DIN ROMÂNIA, organizaţie reprezentativă a celui mai mare corp profesional din domeniul dreptului, îşi exprimă nemulţumirea şi indignarea faţă de un proiect de lege care pare croit împotriva profesiei de consilier juridic şi a bunei gestionări a fondurilor publice.
Potrivit art. I din OUG nr. 26/2012, autorităţile şi instituţiile publice ale administraţiei publice centrale şi locale, indiferent de modul de finanţare şi subordonare, societăţile naţionale, companiile naţionale şi societăţile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum şi regiile autonome care au în structura organizatorică personal propriu de specialitate juridică nu pot achiziţiona servicii juridice de consultanţă, de asistenţă şi/sau de reprezentare.
Măsura a fost necesară în momentul adoptării, având în vedere, printre altele, neregularităţile constatate de Curtea de Conturi cu privire la anumite zone de utilizare a fondurilor publice. Totuşi, prin excepţie, ordonanţa de urgenţă la care ne referim asigură autorităţilor şi instituţiilor publice posibilitatea de a achiziţiona servicii juridice de consultanţă, de asistenţă şi/sau de reprezentare în situaţii temeinic justificat, atunci când acestea nu se pot asigura de către personalul de specialitate juridică angajat.
Cu toate acestea, autorii iniţiativei legislative apreciază că interdicţia instituită de art. I trebuie abrogată prin propunerea legislativă înregistrată la Senat sub nr. B 530/2020
Ordinul Consilierilor Juridici din România consideră că această propunere legislativă trebuie respinsă întrucât argumentele reţinute de iniţiatori în expunerea de motive sunt complet nejustificate.
Astfel, este absurd să se susţină că nu mai este nevoie de asemenea interdicţii în cheltuirea banului public pentru că ar fi depăşite circumstanţele economico-financiare ale anului 2012 care au impus reducerea cheltuielile din bugetul de stat, în contextul în care ne aflăm în plină pandemie Covid -19, cu efecte dezastruoase din punct de vedere economic, cel puţin la fel de grave precum cele produse de criza economică din 2008-2013.
Deşi iniţiatorii susţin că abrogarea art. I din OUG nr. 26/2012 este menită a reduce cheltuielile din bugetul de stat pentru aceasta activitate, este evident că, în realitate, prin externalizarea serviciilor juridice, cresc necontrolat costurile pentru instituţiile publice, deoarece, pe lângă salariile consilierilor juridici din instituţiile publice, mai trebuie plătite şi onorariile caselor de avocatură, în cele mai multe cazuri în cuantumuri cu mult peste sumele alocate pentru salarizarea consilierilor juridici.
Practic, prin aceste proiect de lege se deschide cale contractării unor servicii juridice externe fără niciun fel de control, după bunul plac al conducătorilor instituţiilor publice.
Pe de altă parte, este clar că iniţiatorii doresc să elimine temeiul legal în baza căruia Curtea de Conturi a constatat în mai multe rânduri, în cadrul controalelor efectuate, că banul public a fost cheltuit nejustificat, cu încălcarea prevederilor OUG nr. 26/2012, prin achiziţionarea de servicii juridice externe, în condiţiile în care instituţiile publice în cauză beneficiau de structuri juridice interne suficient specializate.
Apreciem, de asemenea, că şi celelalte argumente din expunerea de motive sunt nefondate şi rupte de realitate. La nivelul mai multor autorităţi şi instituţiilor publice din România există, într-adevăr, deficit de personal specializat în domeniul juridic. Dar soluţia rezolvării acestei situaţii nu este aceea a externalizării serviciilor juridice în orice circumstanţă, prin cheltuirea unor sume exorbitante din fondurile publice, ci creşterea numărului consilierilor juridici care formează structurile/departamentele juridice din cadrul instituţiilor şi autorităţilor publice, precum şi salarizare corespunzătoare a acestora, în concordanţa cu importanţa şi complexitatea activităţii pe care o desfăşoară.
Dacă iniţiatorii proiectului de lege ar fi binevoit să realizeze o analiză şi un studiu de impact, ar fi putut constata că extinderea şi întărirea departamentelor/structurilor juridice din cadrul instituţiilor publice, prin creşterea numărului de consilieri juridici şi diversificarea gradului de specializare a acestora, reprezintă modalităţi mult mai economice şi mai eficiente, atât pentru desfăşurarea activităţii juridice, cât şi pentru gestionarea banului public.
Consilierul juridic are ca misiune asigurarea apărării drepturilor şi intereselor legitime ale statului, ale instituţiilor publice şi ale celorlalte persoane juridice de drept public sau privat, fiind, astfel, un participant activ la asigurarea legalităţii şi înfăptuirea justiţiei. În acest moment, profesia de consilier juridic este reglementată de o lege lacunară şi depăşită, adoptată înainte de aderarea României la Uniunea Europeană, o reglementare care nu este adaptată actualelor condiţii economice şi sociale.
În ciuda numeroaselor solicitări şi demersuri pe care le-am realizat în ultimii 15 de ani pentru a moderniza această lege şi o alinia la cerinţele pieţei muncii, ne-am lovit de refuzul decidenţilor ca de un zid. De aceea, considerăm că printre priorităţile parlamentarilor români ar trebui să se regăsească, de exemplu, modificarea Legii nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic şi nu proiecte menite să contribuie la risipirea banului public.
Menţionăm că propunerea legislativă cu privire la care înţelegem să ne exprimăm protestul are în vedere abrogarea articolului I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice şi întărirea disciplinei financiare şi de modificare şi completare a unor acte normative” şi este înregistrată la Senat sub nr. B 530/2020, avându-i ca iniţiatori pe: Cazanciuc Robert-Marius – senator PSD; Fenechiu Cătălin-Daniel – senator PNL; Pauliuc Nicoleta – senator PNL; Preda Radu-Cosmin – senator PSD.